Dialètte bbèdde mì sì nu tresòre

Dialetto mio bello sei un tesoro

Ce ssape quànde volde sò penzàte
A ccì ha parlàte apprìme nu dialètte;
Fu u Padretèrne acquànne ngi-ha creiàte?
Percè nzìim’o serpènde, Adàme ed Ève

E ttutte l’àlde ca honne nate dope,
S’avèven’a parlà ndra lor’e llore,
E nnu nzeggnàle o na paròle stève.
      (nzeggnàle = segnale)

E allòre certamènde le dialètte,
Iè state u Terneddì ca l’ha nvendàte.
  (nvendàte = inventato)
E accòm’a ffatt’a ffà tande paròle,
Ca cì le cape tutte a iùn’a iùne,
            (iùne = uno)
Non grède ca non dà scettà nessciùne
Pe qquànde sò nu spècchie de bellèzze!

Ci-è bbèdd’a scìiss’a stà cu pobbolìne,
Addò tutte pàrlene u dialètte.
Iè ggènde ca non dène la struzziòne;
    (struzziòne = istruzione)
A cchidde no nge pènze mà nessciùne,
E ttìren’a cambà che le dessciùne!
     (dessciùne = digiuno)
E ccì le uè vedè, va fà dù passe
Iìnd’a BBare Vècchie, sop’a SSande Pìite:
 (Sande Pìite = San Pietro)
Iàcche na mamme a navecà nu fìgghie        (navecà = cullare)
Ca cand’e ddìsce cose tenerèdde…
La ninna nanne, e ttutte cu dialètte.
         (ch’u = con il)

N’attàne pò, che nn’àlde fìgghie m-bbrazze, (m-bbrazze = in braccio)
Se fasce trà le rècchie pe scecuà…             (trà = tirare)
Pò s’accarèzze u fìgghie, u vase e vvìte
M-bbacce a la facce quànde iè felìsce!
Ndra tutte chìsse scène commovènde
Tu te ngande a sendì parlà la ggènde
          (te ngande = ti incanti)
Ca dìsce chidde cose ch’av’a dìsce,
Sènza stediàlle…sènza strìssc’e strassce…
(strìssc’e strassce = sciocchezze)

Non asìstene bescì, nè fenziòne,                 (asìstene = esistono)
Tutte iè sengère, e nna paròla dolge,
Prime ca ièss’a ffarte na carèzze,
La vìt’a ballà m-mocche nzìim’o core…
      (vìte = vedi)

Dialètte bbèdde mì, sì nu tresòre!
Peppino Franco
(Libro: Citte Citte… fra nù e nnù…, Grafischena, Fasano (BR), 1976)